Astăzi, Teatrul Stela Popescu împlinește 10 ani de la înființare.
Zece ani de rigoare, muncă și emoție.
Un deceniu de spectacole, întâlniri și povești care ne-au adus împreună.
vom retrasa împreună arhitectura acestui deceniu, de la primele căutări artistice până la maturitatea spectacolelor de astăzi. Este o invitație de a parcurge etapele care ne-au definit și de a revedea momentele în care viziunea noastră s-a întâlnit cu așteptările voastre.
Nu este doar o bifare cronologică, ci un prag care ne invită să privim în urmă cu luciditate și recunoștință. Acești 10 ani au fost doar prologul.
Teatrul devine un act complet doar prin prezența spectatorului. Vă mulțumim că ați ales să fiți acești martori necesari, oferind greutate și sens fiecărei secunde petrecute pe scenă.
Să explorăm împreună această geografie a ultimilor zece ani. ✨🎭
Teatrul “Stela Popescu”
Vizual: Mihai Băncilă
Director fondator al Teatrului Stela Popescu, Smaranda Oţeanu Bunea, declara :
”Despre Stela? Putem povesti zile şi nopţi. Când i-am spus că după Opera Comică pentru Copii gândesc la alt teatru, mi-a zis că am luat-o razna. Ea fiind martoră la câte şi câte probleme am avut de rezolvat… vreo 15 ani. „Dar şti cum o să se numească?”, am întrebat-o.”Stela Popescu”. Şi Stela a început să plângă. Stela, dincolo de harul ei artistic era un prieten, un camarad, alături de echipa cu care lucra. Ori de câte ori i se cerea părerea, intervenea, explica, ajuta, îi plăcea colectivul de tineri, era atentă la reacţia marelui public al copiilor. La reacţiile lor, în momentele cheie. Era un exemplu: în sală, în culise, la şedinţele noastre de lucru… Împărţea succesul cu tinerii artişti! Stela – artist desăvârşit, prieten, coleg… Şi, dacă o întrebai cum se ajunge rapid de la Poiana Câmpina la Sighetul Marmaţiei, în secunda doi aflai. Întreba… nu te lăsa fără răspuns. Stela rămâne Stela, oriunde s-ar afla.”
Andrei Lazăr, Director al Teatrul Stela Popescu în 2017
„Mai – octombrie 2017 au fost câteva luni foarte intense pentru mine. Artist al Teatrului “Stela Popescu” încă de la înființare, am acceptat provocarea de a asigura interimatul într-o perioadă marcată de incertitudini și dificultăți. Păstrez o profundă recunoștință pentru tot ceea ce am învățat și am construit în acești ani alături de o echipă frumoasă și dinamică. Îmi place să cred că mă număr printre cei privilegiați care cunosc, deopotrivă, emoția din sufletul artistului și responsabilitatea care apasă în gestul, aparent simplu, al deciziei manageriale sau al producerii unui act cultural. Soarta mi-a oferit și bucuria de a împărți, timp de mai mulți ani, scena cu marea actriță Stela Popescu – un artist riguros și disciplinat, dar, mai presus de toate, un om cald și generos. Sunt convins că, de acolo, de departe, Stela privește cu mândrie drumul parcurs de teatrul care îi poartă numele: scenele pe care a ajuns, spectacolele de succes pe care le-a produs și transformările prin care a trecut în acest deceniu de existență, devenind din ce în ce mai puternic, conturat și validat în peisajul cultural bucureștean și național. La mulți ani frumoși, Teatrule ! După 10 ani de pribegie în care ai demonstrat că se poate face performanță în cele mai vitrege condiții, îți doresc să-ți primești cât mai curând publicul în propria ta casă. O meriți cu prisosință !
Nicolae Pungă, director al Teatrului Stela Popescu între 2017 şi 2021
Perioada 2017–2021 a reprezentat pentru mine o etapă definitorie, în care am avut privilegiul și responsabilitatea de a forma și lansa în spațiul public Teatrul Stela Popescu. În calitate de director, am fost implicat direct în toate etapele acestui proces, de la primele idei și conturarea unei identități artistice până la transformarea teatrului într-o instituție vie, prezentă și relevantă în peisajul cultural bucureștean.
Am construit de la zero o echipă în care am crezut, am căutat oameni care să împărtășească aceeași viziune și aceeași energie și, împreună, am pus bazele unui proiect care să vorbească publicului de azi.
Am urmărit să dezvolt un repertoriu divers și coerent, care să îmbine accesibilitatea cu calitatea artistică și să creez spectacole care să aducă publicul mai aproape de teatru.
Pentru mine, acest demers nu a fost doar unul administrativ sau managerial, ci profund personal. A însemnat asumare, perseverență și dorința de a construi ceva durabil. Am investit nu doar timp și expertiză, ci și convingerea că un teatru nou poate deveni un reper dacă este construit cu onestitate și pasiune.
Privind înapoi, consider că lansarea și dezvoltarea teatrului în acei ani au însemnat mai mult decât crearea unei instituții: au fost conturarea unei identități și deschiderea unui dialog autentic cu publicul.
