Cu „The Love of Three Oranges„ ne întoarcem la basm și încercăm să ardem crizele lumii prezente în ritul laic al teatrului pe o scenă modernă, în fața unui public prizonier în tehnologie și virtual. Oamenii au nevoie să-și oglindească în poveste propriile frici și lipsuri, au nevoie să râdă ca să le depășească, au nevoie să își dea jos măștile ca să (se) poată vedea.

Asthenia, hypochondria, melancholy, the well-known strongholds of our century, torment Prince Tartaglia, the son of King Silvio. An expert must be consulted for his incurable diseases - Truffaldino, a famous jester, who is given the most important task in the kingdom: to make the sad prince smile again. Remedies are not easy to find in life or in any story, and to make matters worse, a curse is cast. The rest is a story of enchanted oranges, real princesses, initiation journeys and a very predictable happy ending.

In commedia dell’arte, however, the heroes are critical. The masks and their actions, in thick touches of fairy-tale scent and lust, both challenge us to accept our own feelings in the carnival of real life.